INFORMARE PENTRU CETĂȚENII ROMÂNI CU REȘEDINȚA ÎN AFARA ROMÂNIEI, CARE DORESC SĂ ADOPTE COPII DIN ROMÂNIA
Cetățenii români care au domiciliul și locuiesc efectiv în România, precum și cei care au locuit efectiv și continuu pe teritoriul României în ultimele 6 luni, cu întreruperi care nu depășesc cumulat 3 luni, pot urma procedura de adopție națională a copilului din România. Persoanele/familiile care îndeplinesc cel puțin această condiție pot formula și înainta către D.G.A.S.P.C. sau organisme private autorizate cerere de evaluare în vederea obținerii atestatului de persoană/familie aptă să adopte.
Adopția internă sau națională este adopția în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât și copilul adoptat au reședința obișnuită în România. Prin reședința obișnuită în România a adoptatorului/familiei adoptatoare se înțelege sițuația:
– cetățenilor români sau cetățenilor români cu multiplă cetățenie, după caz, care au domiciliul în România, care au locuit efectiv și continuu pe teritoriul României în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de atestare; la stabilirea continuității, nu sunt considerate întreruperi absențele temporare care nu depășesc 3 luni și nici cele determinate de șederea pe teritoriul altui stat, ca urmare a existenței unor contracte de muncă impuse de derularea unor activități desfășurate în interesul statului român, precum și ca urmare a unor obligații internaționale asumate de România;
– cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene/Spațiului Economic European sau străinilor care au drept de rezidență permanentă ori, după caz, drept de ședere permanentă pe teritoriul României.
Persoanele sau familiile adoptatoare dintre care cel puțin unul dintre soți este și cetățean român, dar care nu au reședința obișnuită în România, pot adopta copii din România dacă parcurg procedura adopției internaționale.
Adopția internațională este adopția în care adoptatorul sau familia adoptatoare și copilul ce urmează să fie adoptat au reședința obișnuită în state diferite, iar în urma încuviințării adopției, copilul urmează să aibă aceeași reședință obișnuită cu cea a adoptatorului.
Cererile persoanelor sau familiilor care au reședința obișnuită pe teritoriul altui stat și care doresc să adopte un copil din România sunt transmise Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții prin intermediul autorității centrale competente/autorității desemnate cu atribuții în domeniul adopției internaționale sau prin intermediul organizațiilor acreditate în acest sens, în statul de primire.
Recomandăm persoanei/familiei cu reşedinţa obişnuită în străinătate să se adreseze şi autorităţii centrale cu atribuţii în materia adopţiei internaţionale din statul în care are reşedinţa obişnuită sau organismului privat autorizat, pentru a obţine informaţii vizând derularea în concret a procedurii de adopţie internaţională şi apoi la serviciile sociale străine competente pentru realizarea demersurilor de evaluare în scopul obţinerii atestatului de persoană/familie aptă să adopte.
Persoana/familia cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate formula cerere de adopţie internaţională care se înaintează Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții prin intermediul autorităţii centrale sau al organizaţiei străine autorizate (direct sau prin persoane împuternicite în acest sens).
Prin urmare, persoana/familia adoptatoare care are reședința obișnuită în afara României și deține atestat de persoană/familie aptă să adopte, poate fi selectată, conform criteriilor de potrivire, în lista unui copil din România care devine eligibil pentru adopția internațională, acesta putând avea domiciliul în oricare județ din România/sector al municipiului București.
Includerea adoptatorilor/familiilor adoptatoare în cadrul listei se face în funcţie de gradul în care aceştia răspund următoarelor criterii de potrivire iniţială:
a) adopţia unui frate sau a unei surori a copilului;
b) adopţia unui alt copil din România;
c) vârsta copilului;
d) numărul de copii pe care familia îi poate îngriji;
e) sexul copilului;
f) starea de sănătate şi nivelul de dezvoltare a copilului.
Se acordă prioritate, la includerea în listă, următoarelor persoane/familii atestate:
rudelor copilului până la gradul al patrulea inclusiv care au reşedinţa obişnuită în România în raport cu rudele din străinătate;
rudelor copilului până la gradul al patrulea inclusiv care au reşedinţa obişnuită în străinătate în raport cu alţi adoptatori/familii adoptatoare aflaţi/aflate în evidenţa R.N.A.;
care au adoptat un frate sau o soră a copilului;
care au mai adoptat un alt copil din România.
În situaţia în care ulterior selectării adoptatorulu/familiei adoptatoare în lista unui copil adoptabil de pe teritoriul României, specialiștii implicați apreciază că adoptatorul/familia adoptatoare cu reședința obișnuită în străinătate răspunde nevoilor copilului și poate fi iniţiată potrivirea practică, Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții comunică acest aspect autorităţii centrale/organizaţiei străine acreditate şi transmite raportul cu privire la copil, care va fi adus la cunoștința familiei adoptatoare selectată.
În cazul inițierii potrivirii practice, adoptatorul/familia adoptatoare selectată are obligaţia să se deplaseze în România şi să locuiască efectiv pe teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile consecutive, în scopul realizării potrivirii practice cu copilul.
Relaţionarea copilului cu adoptatorul/ familia adoptatoare se realizează în sectorul/judeţul de domiciliu al copilului, prin vizite şi întâlniri la locuinţa copilului, în spaţii de joacă şi recreere, precum şi în alte locaţii stabilite de responsabilul de caz care să permită acomodarea şi interacţiunea dintre aceştia.
Numărul întâlnirilor dintre copil şi adoptatori este minim 8, dintre care cel puţin 4 se vor desfăşura în prezenţa responsabilului de caz şi/sau psihologului.
La finalul perioadei de potrivire practică responsabilul de caz al copilului întocmeşte şi transmite Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții un raport cu privire la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptator/familie adoptatoare (raport de potrivire).
În situaţii justificate, la propunerea motivată a responsabilului de caz, perioada de 30 de zile pentru realizarea procedurii de potrivire practică poate fi prelungită cu 15 zile, acest lucru fiind notificat de îndată de către D.G.A.S.P.C. adoptatorilor şi Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții.
După finalizarea procedurii de potrivire practică, adoptatorul/familia adoptatoare poate formula cererea de încuviinţare a adopţiei, pe care o transmite A.N.D P.D.C.A. în vederea înaintării acesteia instanţei judecătoreşti.
Ulterior primirii raportului de potrivire şi înregistrarea cererii de încuviinţare a adopţiei, A.N.D.P.D.C.A. înaintează de îndată cererea de încuviinţare a adopţiei instanţei competente în a cărei rază teritorială este situat domiciliul copilului.
La momentul încuviinţării, adoptatorul/familia adoptatoare îşi exprimă în faţa instanţei judecătoreşti consimţământul la adopţia copilului. În cazul adopţiei copilului de către o familie adoptatoare, unul dintre soţi poate să dea mandat, încheiat în formă autentică, celuilalt soţ să îl reprezinte în faţa instanţei judecătoreşti pentru exprimarea consimţământului. Mandatul încheiat într-o limbă străină este prezentat instanţei judecătoreşti însoţit de traducerea autorizată în limba română.
După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti privind încuviinţarea adopţiei, adoptatorul dobândeşte drepturi şi obligaţii părinteşti întocmai ca şi faţă de un copil biologic şi încetează definitiv rudenia copilului faţă de părinţii săi fireşti; se emite un nou certificat de naştere pentru copil (în care adoptatorii sunt înregistraţi la rubrica “părinţi”).
Deplasarea adoptatului din România în statul în care adoptatorul sau familia adoptatoare are reşedinţa obişnuită este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este definitivă şi pentru copil au emise documentele de călătorie de către autoritatea română competentă.
De asemenea, familia adoptatoare trebuie să se asigure că au fost îndeplinite orice alte formalităţi cerute de către statul de primire (de ex. obţinerea vizei, apostilarea sau traducerea unor documente, etc.)
Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă.
Monitorizarea adopţiilor internaţionale se realizează prin intermediul colaborării dintre A.N.D.P.D.C.A. şi autorităţile centrale străine/organizaţii străine autorizate, care timp de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, trimit trimestrial rapoarte privind evoluţia copilului în cadrul familiei adoptatoare.